Despre meditatia in cuvinte simple…

0
2793

Meditatia este poate unul dintre cele mai simple si logice concepte dar printre cele mai grele lucuri de realizat…Majoitatea oamenilor avem un control limitat asupra mintii noastre, mai spre deloc. Reusim poate, la nivel constient, sa ne focusam atentia pe un „quelque chose”/proiect/tema/obligatie, etc…Mai greu este insa cand nu ne concentram pe ceva anume – atunci mintea noastra porneste intr-o calatorie fara de voia noastra, in timp ce dialogul interior continua sa se produca chiar fara sa avem habar…Ne facem griji pentru dorinte si nevoi, ne judecam si ne analizam continuu, balalaim prin balarii fara macar sa realizam cat rau ne facem si ostenim si ne sfarsim intr-o stare de spirit jalnica, complet lipsiti de vreun control…Si asta pentru ca noi oamenii ne identificam cu propriile ganduri si sentimente, cu propriile dorinte si nevoi, fara a contoriza imensa energie mentala, care se consuma in van. A te ingrijora de un lucru, ar trebui sa fie totusi altceva decat gandul care te ingrijoreaza. N-ar fi mai simplu ca in loc sa ne ingrijoram, sa intelegem ca doar suntem posesorii unor ganduri sau unor sentimente ingrijoratoare? Meditatia ne ajuta sa evoluam de la identificarea cu grija sau dorinta, la statutul de simplu observator al grijii sau al dorintei. Iar aceasta capacitate, de a ramane un simplu observator, permite mintii sa se elibereze si sa atinga starea de bine si de randament maxim.

Este adevarat ca a nu face nimic (la propriu) este ingrozitor de dificil. Exista vorba din batrani care subliniaza tocmai relizarea extraordinara a actului meditativ…”Bade sezi si cugeti sau numa’sezi?” Tacerea nu este meditatie, caci gandurile noastre nu tac nicicand. Tacerea poate fi doar o absenta a sunetelor, a zgomotului…nicidecum tacerea gandurilor… In meditatie noi devenim tacere…acea tacere atat de profunda incat nu mai e nimeni prezent, nici chiar noi insine. Putem intra in meditatie si prin giberish, sau prin rostirea diverselor mantre, dar indiferent ce rosteste gura,gandurile sunt libere. Pana la urma orice metoda care te ajuta sa ramai doar martorul indulgent al propriilor ganduri si care reuseste implicit sa-ti ascuta constiinta si sa-ti clarifice perspectiva se poate numi, pe buna dreptate meditatie. Orice stare de constiinta in care poti controla nevoia de ati satisface necesitatile cele mai elementare sau mai intime, fara a te agata de ele, se poate numi meditatie. Meditatia este dac vreti, starea mentalului in care nu mai exista ganduri care sa fie generate de catre simturi.

Dar poate tocmai dificultatea aparent simpla, face acest proces atat de frumos! Meditatia nu-i pentru toata lumea. Nu oricine poate dobandi arta de a isi selecta modul de reactionare la un stimul, fara a se lasa controlat de emotii. Meditatia este, daca vreti, faptul de a fi martor. Ea nu este o tehnica in sine, este o intelegere, este faptul de a fi constient. Este o anume calitate a fiintei si nu are de-a face cu nimic din exterior.

In fapt, meditatia este simpla, comuna, fiind un element natural al modului de viata contemporan. si, din ce în ce mai mult, un element esential. Insa ego-ul nostru este intotdeauna interesat de lucruri dificile, deoarece, doar odata cu dificultatea apare posibilitatea luptei. Ego-ul nu e niciodata interesat de lucruri simple, oferindu-i-le, acestea isi pierd atractivitatea deoarece, chiar cucerite, nu vor hrani ego-ul; tot ceea ce este atragator pentru ego, nu este util in cresterea spirituala. Noi suntem invatati ca pentru dobandirea succesului, trebuie chinuiala, munca, sudoare, atentie si concentrare insa cu cat luptam mai tare, cu atat devenim mai tensionati si cu cat suntem mai tensionati, cu atat o dam in bara mai tare. Pespectiva meditatiei vine sa ne demonstreze ca a fi constient inseamna a stii, a intelege si aceasta constiinta o putem atinge, cel mai bine, relaxandu-ne. Insa omul contemporan intelege relaxarea ca un fapt care se intampla in afara lui; meditatia ofera posibilitatea relaxarii interioare. Deprinderea de a ramane relaxat in mijlocul celor mai tumultoase zile este ceea ce s-a numit „starea de alerta fara nici un efort“ – experienta sine qua non a meditatiei. Este performanta unde chiar daca nu intrevezi nici o posibilitate de timp si spatiu pentru a medita, ea se intampla activ, dinamic, concomitent cu activitatile de zi cu zi.

Relaxarea trebuie sa vina in primul rand din acceptarea propriei persoane si odata cu stoparea luptei noastre de a impresiona, pe noi sau pe ceilalti, odata ce ne eliberam de asteptarile altora sau uneori doar de proiectiile noastre asupra asteptarilor altora si incepem sa ne iubim neconditionat se instaleaza pacea si echilibrul interior dupa care tanjim inconstient, inca din momentul nasterii. Dar aceasta pace vine exclusiv din interior. Fericirea lipsita de un motiv exterior noua este autentica. Fericirea nu ar trebui sa fie conditionata de o situatie/persoana/ lucru din exterior caci aceasta nu poate fi decat momentana, pasagera, conditionata. Ideal ar fi atingerea fericirii care ramane dincolo de lucrurile care se schimba, de anii care trec, de oamenii care pleaca din viata noastra, de tot ceea ce este efemer.

Mintea noastra s-a obisnuit cu postura de stapan si va dura ceva timp sa iesim din acest pattern funcional. Pentru spulberarea intunericului si zbuciumului interior trebuie dor sa invatam sa ramanem martorii pasivi ai propriei persoane, simpli observatori si doar asa se va produce transformarea si implicit deschiderea „portilor” catre Satyam, Shivam si Sundram – adevarul, divinitatea si frumusetea a tot ceea ce exista. Cand invatam sa observam observatorul din fiecare dintre noi vom sti ca am ajuns acasa….

articol publicat in CSID

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.