Maritisul – la nivel de obsesie!

0
5661

Destinul rezervat de societate femeii, i-a propus, in mod traditional si obligatoriu, casatoria, ca singurul modus vivendi unanim acceptat. Majoritarea femeilor sunt casatorite, au fost casatorite, se pregatesc sa se casatoreasca sau sufera ca nu sunt casatorite. Le-am putea numi cele 4 forme de agregare ale femeii. Daca pentru barbat, casatoria este o alternativa, femeii i se impune. Ea apare ca fiind relativ pasiva, „este luata de nevasta”, fata de el care este activ, hotaraste pentru destinul lui, „se insoara”, „isi ia nevasta”. In DEX, femeia este definita ca persoana adulta, de sex feminin, casatorita, sotie sau nevasta. Cam asta este menirea ei principala.

Casatoria, prin natura patriarhatului ce guverneaza lumea de mii de ani, este destinata femeii pentru a o apara impotriva libertatii unanim acceptate a barbatului. Pana in zilele noastre, toleranta pentru libertatile femeii este net inferioara celei masculine, cu precadere in aria sexualitatii. Chiar si in mileniul III, libertina este peceputa ca stricata – libertinul ca erudit. Femeia singura este marginalizata de societate (cu precadere de suratele ei), in schimb burlacul este un vanat valoros, centrul atentiei tuturor.

Daca idealul masculin este indreptat catre afirmare si cucerire, catre exterior, idealul fericirii feminine se materializeaza intr-un camin, in care sa se simta sigura, dar implicit izolata de restul lumii. Cuplul, caminul reprezinta pentru femeie soarta si menirea ei, expresia valorii ei sociale si a adevarului ei cel mai intim. Barbatul se casatoreste pentru a se ancora in imanenta, nu pentru a se inchide in ea. Femeia, din moralitate, ipocrizie, orgoliu, timiditate sau frica de singuratate isi propune, ca singura valoare, obtinerea statutului de femeie maritata, ca o cruce ce trebuie dusa, ca o nevoie imperios necesara, nu intotdeauna bazata pe dragoste adevarata. Caci a iubi nu ar trebui sa inseamne neaparat casatorie deoarece e dificil sa transformam dragostea in datorie. Riscul de a omori sentimentul e semnificativ, de aici preponderenta cuplurilor oficiale bazate exclusiv pe obisnuinta, pe asumare unei sorti terne si unei datorii impuse de false cutume. In lupta impotriva sotului/partenerului oficial ce o frustreaza si o necajeste, rareori femeia alege posibilitatea de a-l parasi. Prefera pedepsirea acestuia inchizandu-l intr-o casnicie nesatisfacatoare, cu pretul nefericirii ei, ascunzandu-se sub pretextul datoriei, a maturitatii sau a sacrificiului pentru copii sau moralitate. De fapt, frica de un nou inceput, constientizarea esecului personal, teama de singuratate si stigmatizare, predispune femeia la sacrificiu si complacere, la compromis si minciuna, la acceptare aproape neconditionata a unui surogat de relatie nefunctionala si nepotrivita. Cuplul devine o microcomunitate in care cei doi si-au pierdut autonomia, fara a depasi insa singuratatea, sunt static asimilati unul altuia, fara existenta vreunui schimb emotional sau spiritual intre ei, in cadrul carei femeia este condamnata la moarte, pentru ca ea este cea care a esuat in cea mai importanta valoare a ei – maritisul! Barbatul este mai intai ceea ce reuseste in lume, femeia este ceea ce reuseste in cuplu. Dar cuplul nu o protejeaza impotriva libertatii sale vide, trezindu-se astfel la realitatea solitaritatii ei, de care a incercat sa fuga prin casatorie, a abandonului si a inutilitatii. Drama casatoriei este ca ea nu-i asigura femeii fericirea visata. Asteapta ca uniunea dintre cele doua sexe, casatoria sa o salveze de tristete si singuratate si sa ii satisfaca cele mai adanci nevoi. Are pretentia divina ca partenerul sa raspunda cerintelor si pretentilor ei constiente si inconstiente chiar inainte de a fi exprimate.

Casatoria e cursa ce ne-o intinde natura, spunea Shopenhauer iar monogamia este poate singura idee utopica din Biblie. Totusi, catre ce ne indreptam?

 

Sfatul psihoterapeutului:

Forma traditionala a casatoriei este in curs de modificare, dar constituie inca o mare dezamagire pe care cei doi o resimt in mod diferit. Chiar daca femeia nu mai este „data” de catre parinti, daca are teoretic drepturi aproape egale cu barbatul, isi alege singure partenerul, poate divorta liber, imparte treburile gospodaresti si chiar concediile postnatale, are joburi si distractii comune, inca perceptia casatoriei ramane complet diferita, barbatul gasindu-si implinirea in mod concret in libertate, (munca, actiune, lupta), pe cand pentru femeie, libertatea, ca atare nu are decat o forma negativa si dureroasa. Dorinta de a schimba partenerul exista in fiecare femeie, dar efortul este epuizant si nefezabil.Transformarea unui barbat adult – dezbarandu-l de obiceiuri ancestrale, convingeri fixiste si idiosincrazii vechi de decenii, este intr-adevar o misiune imposibila. Aparent, nu ne ramane decat sa ne complacem in compromis sau, in cel mai fericit caz sa incercam schimbarea modului de reactie la ideologia si comportamentul lui. Caci, de cele mai multe ori casnicia se ineaca in marea de asteptari nerealiste a femeilor. Dependenta de celalalt, de casatorie, ucide frumusetea unei relatii de iubire. Confundarea casatoriei cu o barca de salvare duce la dezamagire. Caci conditia sine qua non a fericirii, tine de propriul univers al fiecaruia, de independenta si echilibru personal, iar cei care asteapta de la casnicie salvarea sufletului, sunt primii dezamagiti.Traim intr-o societate monogama infectata de adulter. Chiar daca barbatul pare inspaimantat la inceput de angajament pe termen lung, inconstient el cauta o sotie care sa-i nasca si sa-i creasca viitorii copii. O partenera pe care sa nu o resimta ca o povara purtata pe umeri. Un interlocutor care sa-i vorbeasca aceeasi limba. Opersoana libera, care sa-i mentina viu interesul. O reduta permanenta. Cuplurile functionale sunt cele care reusesc sa dezvolte interese, aspiratii, visuri dar mai ales libertati comune. Cele care reusesc sa fie ele insele in afara relatiei la fel de naturale si autentice ca in interiorul cuplului, sau viceversa, vor castiga batalia cu sexul opus. Numai asa se poate ridica presiunea emotionala asezata ancestral pe umerii casatoriei. Si implicit esecul!

 

 

 

.

 

 

 

 

DISTRIBUIȚI
Articolul precedent
Articolul următorDespre conditii meteo pe munte

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.