Anxietatea – comportament dobandit, deci vindecabil…

0
3453

M-am nascut anxioasa….Cel putin ma simt asa de cand ma stiu. Mama obisnuia sa se ingrijoreze din orice, vedea pericole la tot pasul si ii era o teama permanenta de orice. Probabil de la ea am invatat acest comportament, dar oare de ce fratiorul meu n-a importat nimic din toata angoasa ei? Am fost copil exemplu, ascultator dar nehotarat, timid si educat, retras dar pregatit, posesoarea unei colectii impresionante de fobii, care mai decare mai stranii si mai infricosatoare. Frica de a fi in public, nu mai zic de cea de vorbit in public, frica de moarte, frica de penibil, de esec, frica de a inebuni…si frica cea mai mare era chiar de baieti! In fata lor simteam ca mor, ma luau caldurile si frigurile, imi transpirau pana si palmele, un tremur de necontrolat ma stapanea instantaneu iar senzatia de-a ma scapa pe mine devenea acuta. Parca nici aerul nu imi mai ajungea, parca si gura mi se usca si capul parca-mi exploda…Oribil!

Pana-ntr-o zi cand am inteles ca eu sunt autoarea proprie-mi anxietati si numai eu detin puterea de a o inlatura. Chiar daca m-am nascut cu aceasta poredispozitie catre ingrijorare, singura am exacerbat-o, pierzand complet controlul. Si ziua aceea a insemnat sfarsitul tensiunii si inceputul eliberarii!

Sfatul psihoterapeutului

Ne-am obisnuit sa consideram emotiile ca fiind niste manifestari ale psihicului nostru, unele pozitive, altele negative, pe care unii le controleaza mai mult sau mai putin, iar altii le lasa libere, le exteriorizeaza. Dar emotiile anxioase, fie ca va vine a credeti sau nu, reprezinta aspecte pozitive, imperios necesare supravietuirii. Anxietatea este o mobilizare exagerata a energiei psihice si face parte din reactiile emotionale fundamentale ale omului, iar la temelia ei sa se afla teama. Daca teama este o reactie absolut normala fata de un pericol real, autoconservant, anxietatea naste temeri fata de pericole imaginare. Daca teama ne invata prudenta, anxietatea ne invata comportamentul evitant. Pentru ca ceea ce numim comportament anxios este invatat (dobandit) nu inascut. Deci poate fi corectat!

Concret ce se intampla de fapt in corpul unei persoane in timpul unei crize de anxietate ? Inima bate mai tare crescand cantitatea de sange si, astfel si presiunea lui, creste si debitul circulator la nivelul palmanilor concomitent cu accelerarea respiratiei si cu senzatia de caldura si transpiratii; astfel, creste cantitatea de oxigen in sange creandu-se un dezechilibru intre O2 si CO2, apar mecanisme fiziologice ca vasoconstrictia periferica (maini reci, albitul la fata) care limiteaza cantitatea de sange si respectiv O2 la extremitati; creste debitul cerebral conducand la un o usora crestere a presiunii intracraniene (senzatia de „cap tulbure”). Toate acestea accentueaza senzatia de pericol, creandu-se un cerc vicios din care persoana are senzatia ca nu poate sa iasa si va muri. Toate reactiile neurovegetative sunt identice cu cele nascute in fata unui pericol real, dar inadecvate in cazul unui pericol imaginar. Cea mai frecventa cauza de anxietate este incapacitatea individului de a face fata factorilor care generează stress, sentimentele de nesiguranta si incertitudine, neimplinire, angoasa de viitor. Asemănător durerii, anxietatea poate fi un semnal care avertizează că organismul este suprasolicitat. Psihoterapiile centrate pe solutii, de scurta durata sunt eficiente in acest caz, in cadrul carora se invata controlul respiratiei, relaxarea musculara progresiva, precum si schimbarea schemelor defectuoase de gandire, a credintelor si a comportamentelor care declansaza anxietatea. Scopul principal al terapiei este reabilitarea imaginii de sine pentru ca anxietatea netratata afecteaza semnificativ viata persoanei si prezinta riscuri grave la toate nivelurile sociale si pesonale.

Articol publicat in CSID

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here